În spatele unei veri toride (e atât de cald câteodată că m-aș opri să stau la umbra mea), dar bogate în precipitații false cu investitori generoși pe care nu îi vede nimeni și totuși li se sorb cu sete declarații nocive pentru sănătatea minții, rânjește viitorul sinistru. ”U”, în actuala organizare administrativă și acționarială, nu are nicio speranță. E condamnat la dispariție.


Nu poate duce un sezon, nevând nicio sursă de finanțare. Așteaptă 70 000 de euro pentru participarea în finală, încearcă să se descotorosească de jucători cu contracte mari, dar groapa datoriilor e departe de a se astupa. Înțeleg că Marieta Anastasescu trebuie să prezinte în fața judecătorului sindic un plan prin care să justifice continuarea activității unei societăți comerciale falite, dar discursul ei nu are legătură cu realitatea și amăgește suporterii. Nu putem vorbi de un obiectiv de promovare atâta vreme cât e clar că nu există un flux financiar care să asigure plata unor cheltuieli curente minime. Mesajele transmise către suporteri sunt amăgire pură și aici aș dori mai multă responsabilitate din partea ei.


Pentru a-și mări speranța de viață de la două luni către termene ceva mai odihnitoare pentru sufletele noastre, ”U” are nevoie de infuzie de capital. Aceasta nu are cum să vină până când raporturile financiare ale clubului cu Florian Walter nu sunt închise. Walter are în prezent creditări către club în valoare de peste un milion de euro, de clarificarea lor depinzând și o eventuală schimbare de acționariat. Repet, în actuala formulă a acționariatului, soarta Universității e pecetluită. Chiar și la adăpostul rezidenței în Dubai și a unei vieți într-o relativă libertate, prioritățile lui Walter sunt altele. ”U” nu se află printre ele și e ușor de înțeles de ce.


Pe de altă parte, resping din start orice idee privind retragerea mărcii de către Consiliul local și încredințarea ei unei alte societăți sportive. Chiar dacă ideea are unele avantaje pentru un nou investitor, care ar scăpa astfel de povara datoriilor, un alt ”U” apărut în timp ce actuala societate nu a fost declarată în faliment de tribunal ar diviza suporterii în cel puțin două tabere. Sigur, în fotbalul european au mai fost falimente răsunătore ale unor echipe care după aceea și-au reluat activitatea sub același nume pe alte societăți și cu alt acționariat, dar niciodată nu s-a întâmplat ca trecerea să se facă înainte de falimentul celei vechi. ”U” are avantajul că marca nu este în proprietatea clubului, dar asta se poate transforma cu ușurință într-un caz critic de imagine dacă societății i se retrage dreptul de folosință a mărcii. Am deveni și noi o clonă ca multe altele din fotbalul românesc, pierzând un capital de simpatie dat de prestația suporterilor în ziua finalei și, mult mai important, ne-am diviza în susținători și adversari ai noii echipe. O nouă societate e acceptată, poate chiar utilă, ca o consecință a falimentului celei actuale, nicidecum ca o concurență pentru ea.


”U” e unul singur, independent de patron, jucători, antrenori, interese, divizie, adversari etc. Împotriva evidențelor, în lipsa speranței, datoria tuturor este de a-și canaliza eforturile către susținerea lui până în ultima clipă. Încercați să gândiți, fie că sunteți suporteri sau oameni implicați în destinul clubului, punând înainte de orice interesul lui ”U”.
”U” este unul singur. Suntem datori, dacă tot ne-a dat viața povara unei perioade atât de grele, să mergem cu el până la moarte.

Comentarii