Cu trei etape înaintea finalului de campionat, Universitatea nu mai depinde de propriile meciuri pentru a promova direct în prima ligă. Obținînd trei victorii în ultimele partide, ”U” mai are nevoie ca Academia Clinceni să se încurce de două ori pentru a trece pe poziție de promovare directă. Chiar dacă s-ar împlini acest scenariu SF, faptul că am ajuns la mâna altora e deja un semi-eșec. Dimensiunea dezamăgirii ar putea atinge cote dramatice în cazul unui nou pas greșit, ce ar însemna pierderea poziției a treia și uciderea speranțelor de promovare la baraj.
Pentru ca în 2019 ziua clubului să nu rămînă singurul motiv de sărbătoare pentru suporteri, e nevoie ca cineva să își asume rolul de lider și să tragă după el o echipă ce pare ajunsă la capătul ambiției.
Drama mea este că nu văd pe nimeni capabil să facă pasul în față și să îmbrace mantia de general. Mă uit la jucători, antrenori sau conducători și văd o masă amorfă în care toți indivizii caută umbra celuilalt pentru a fugi de responsabilitate. Totul,pe ritmul moale al unui cîntec ce preaslăvește în metafore de lemn Centenarul la care riscăm să nu ne aducem contribuția. Ca într-o după masă căduroasă de vară, ne complacem în letargie și ne uităm la alții pentru a găsi vinovați. Irimieș se supără pe Constantea. Constantea se supără pe Iriemieș. Cojocaru se supără pe Lobonț. Elevu pe ASR. Cojocaru se supără pe Sabău. Florescu se supără cînd e rezerva lui Giurgiu. Giurgiu se supără cînd e rezerva lui Florescu. Eu mă supăr cînd îi văd pe amîndoi în teren. Cojocaru se supără pe Irimieș. Suporterii nu se suportă între ei. Chertes se supără că jucăm cam cu aceiasi jucători ca și în 2003. Goga e supărat pe viață. Singur Lobonț, el nu supără pe nimeni. Bine, mai puțin pe Cojocaru, dar să ridice mîna sus cine nu l-a supărat niciodată pe Cojocaru!
Cumva, nu știu cum și cu cine, ”U” ar trebui să iasă astăzi, măcar pentru luna care a mai rămas, din ritmul bleg de care nu se teme niciun adversar. Nici măcar istoria scrisă de noi nu reține pentru mult timp faptele goale. Va rămâne în conștiința colectivă că am renăscut în 2016, dar nimeni nu va vorbi despre anul Centenarului dacă în el nu se va petrece ceva notabil.
Strângeți rîndurile toți cei de care depindem noi!
Invingeți sau plecați!