Discut cu Teja. Ascunde destul de bine că e copleșit de haosul de la ”U” și de lipsuri. Teoretic e antrenorul echipei, dar, practic, pe umerii lui e toată greutatea sportivă a clubului. Îmi place că nu se victimizează, cere time-out la notițe atunci când temele de discuție propuse privesc bucătăria vestiarului și în general răspunde într-o notă optimistă. Abia aștept să ajungem la publicitate în timpul dialogului 
- Putem vorbi despre un obiectiv sportiv la Universitatea în acest sezon?
- Da, altfel nici nu am purta această discuție! Vreau să prindem play-off-ul și să ne batem la promovare. Sunt optimist că putem să ajungem acolo pentru că mă bazez pe ce lucrăm la antrenamente și pe modul în care grupul asimilează noțiunile. Este un obiectiv fixat de mine încă de la venire pentru că îmi impun întotdeauna niște limite pentru care muncesc ca să le ating. Primul obiectiv este să ajungem în play-off și să ne batem la promovare.
- Cu ce motivație? Jucătorii nu sunt plătiți de mai multe luni.
- Singura motivație a jucătorilor este că ajungând în play-off vizibilitatea lor este mai mare, altceva nu le pot promite acum. Cred că și ei își doresc asta dacă se gândesc unde erau acum o jumătate de an și unde sunt acum.
- Ne puteți explica rațiunea pentru care ați adus în această iarnă ”implanturi” într-un lot care în tur era format doar din jucători proveniți din propria pepinieră?
- Pentru asta trebuie să înțelegem exact ce dorim să facem la ”U” Cluj? Să promovăm jucători sau să facem performanță? Eu am ales o cale de mijloc pentru că nu îmi doresc să rămânem la stadiul de a ne bate cu Tărlungeniul la retrogradare, dar vreau și să promovez câțiva juniori de perspectivă. Consider că promovarea juniorilor într-o competiție de nivelul diviziei B, direct de la grupele de juniori, fără ca acei copii să treacă printr-un ciclu de acomodare, nu se poate face în masă. Nu putem lua astăzi 11 juniori și să jucăm cu toți aceștia titulari încercând să și promovăm în prima ligă imediat pentru că nu vom reuși asta. Mie îmi plac jucătorii foarte tineri, nu mi-e frică să merg pe mâna lor, dar trebuie să fim atenți să nu îi distrugem. S-ar putea ca sâmbătă să vedeți cel puțin doi jucători de 16 ani printre titulari și asta cred că demonstrează destul de bine că dau o mare importanță creșterii și promovării tinerilor jucători ai Universității.
- Promovarea e un obiectiv sau a devenit condiție obligatorie pentru existența societății care administrează clubul?
- De ce? Venirea unui nou acționar sau a unui sponsor ar rezolva problemele financiare ale clubului și atunci ”U” n-ar mai depinde de promovare. Dar, până una-alta, accederea în prima ligă este singura modalitate concretă aflată la îndemâna noastră care ne-ar oferi siguranța continuității.
- Jucătorii înțeleg importanța acestui retur în existența Universității?
- Eu cred că da. Calcan a venit la mine zilele trecute și mi-a spus: ”suntem un grup și am hotărât că indiferent ce se va întâmpla vom merge mai departe până în vară!” Eu îi înțeleg foarte bine că au greutăți, că nu sunt plătiți și sunt de partea lor. Ei au acum o șansă să fie văzuți, să demonstreze pe teren că au valoare și în vară să se transfere la echipe care le pot oferi mai multe decât le poate oferi astăzi ”U”. Sunt cel puțin 4-5 jucători pentru care există oferte chiar și acum, iar în vară cu siguranță îi vom vinde dacă ei confirmă în meciurile rămase de jucat. Dar, pentru asta, cu tot respectul față de celelalte echipe din serie, trebuie să ajungem să ne batem la locul întâi, nu la retrogradare cu Tărlungeni.
- În rapoartele administratorului judiciar al clubului pe lunile noiembrie, decembrie și ianuarie nu apare nici un venit din sponsorizări, excluzând un partener tradițional al clubului, Roxer- Colorama. Sponsorul dumneavoastră s-a pierdut pe drum?
- Haideți să lămurim niște nuanțe. Multă lume vorbește că eu încasez bani din partea unui sponsor, în timp ce jucătorii sunt neplătiți. Le-am explicat cîte ceva și lor, o spun acum și public: în momentul în care am decis să vin la ”U” am avut o întâlnire cu Vali Iordănescu și cu o agenție de publicitate din București, cu care clubul mai colaborase la meciul de cupă cu Steaua. Cei de la agenție spuneau că sunt interesați să vândă pachete de publicitate cu Universitatea Cluj, dar lipsa de vizibilitate a echipei, faptul că meciurile nu erau transmise la tv și, din punct de vedere comercial ”U” nu există ca expunere națională- deși beneficiază de notorietate ridicată- fac imposibilă acum o relație comercială între club și ei. Atunci am convenit ca, în cazul în care Universitatea reușește să promoveze în prima ligă, agenția să aducă venituri din publicitate la club, venituri din care să fie plătit și contractul antrenorului. Mai simplu: eu am semnat un singur contract, cel cu Universitatea Cluj. Dacă reușim să promovăm, am șanse să îmi văd banii. Dacă nu, adio! Sunt lucruri verificabile, îmi pun la dispoziție extrasele de cont pentru a demonstra că de când am revenit la ”U” nu am fost plătit nici de cub, nici de altcineva. Mă doare când văd invidia din jur, primesc apostrofări de la oameni necunoscuți de parcă eu am venit la ”U” să iau ceva. Vreau să mă fac bine înțeles, nu mă bat cu pumnul în piept că sunt ”U”-ist, m-am simțit apreciat aici de oameni și asta m-a determinat să mă întorc. Îmi doream să antrenez, mă bucur că am avut șansa să o fac din nou la ”U”, dar… sunt și eu unul dintre cei neplătiți. Deocamdată îmi fac munca de antrenor și tot ce mă interesează este să câștigăm meciuri și să promovăm.
Mihai Hossu