Multe deplasări făcute de suporterii lui ”U” au rămas în memoria colectivă datorită numărului mare de oameni care au participat la ele. Au fost cele din anii 80, cu vârful de la Timișoara, când 10 000 de clujeni au urmărit în Banat un derby al diviziei B, urmate de deplasările anilor 90 cu celebra semifinală de la Târgu Mureș împotriva Gloriei Bistrița sau, mai recent, exodul din euforia promovării spre Vâlcea în 2007 sau Lupeni în 2010. O singură deplasare se diferențează total de celelalte, dar nu prin amploare, ci prin inedit și reacțiile de admirație stârnite în toată țara.
Când ”U” era Petrolul, iar Petrolul era ”U”
În anul 2011, Universitatea juca meciurile de pe teren propriu la Mediaș, stadionul din Cluj fiind în construcție. În seara zilei de 20 august la Mediaș urma să se joace partida ”U”- Petrolul Ploiești, contând pentru etapa a patra a Ligii 1. Situația echipelor era diferită faţă de cea de acum. Dacă ”U” Cluj se afla în plin avânt al erei Walter (cu puține zile înainte îl transferase pe internaționalul de tineret Gicu Grozav), la Petrolul bătea vânt de combinații cu plângăciosul Pipi Răchită în prim plan. Pasiunea suporterilor era, și la Cluj și la Ploiești, aceeași. La fel ca acum. Meciul a fost unul spectaculos, ”U” a condus cu 1-0, Petrolul a revenit și a întors rezultatul la 2-1, dar Universitatea s-a impus în cele din urmă cu 3-2, golul victoriei fiind marcat de Tony în prelungirile meciului. Dar adevăratul spectacol nu se desfășura pe teren. Din pădurea de lângă stadion se auzeau cântecele Universității și se aprindeau torțele!
Suporteri la un meci fără spectatori
Partida s-a jucat fără spectatori. Totuși, aproximativ 20-30 de supoteri ai lui ”U” nu au ținut cont de asta și au plecat din Cluj spre Mediaș pentru a fi cât mai aproape de echipă. Și-au căutat locuri în jurul stadionului, dar nu au fost lăsați de jandarmi să stea în apropiere. Atunci s-au regrupat cu toții într-o pădure de pe un deal abrupt aflat în spatele peluzei. Nu au stat toți în același loc pentru că terenul era atât de accidentat încât până și menținerea echilibrului era un exercițiu de abilitate. Pe parcursul meciului s-a cântat și s-au aprins torțe, atmosfera fiind una senzațională, nici măcar jandarmii nereușind să o strice. Cei cu două clase au ajuns în repriza a doua într-o poiană în care se afla cel mai numeros grup de suporteri și au încercat să elibereze zona. Doar că, aflându-se pe un teren privat ce aparținea unei localnice, aceasta și-a dat acceptul ca ”nebunii” să rămână și să cânte pe terenul ei.
La sfârșitul meciului din care suporterii din pădure vedeau doar o parte, printre crengi, s-a declanșat o explozie de lumină și cântece pe deal. Atât de puternică încât jucătorii au venit la marginea terenului să aplaude. Nu știau ce se întâmplă, auzeau doar cântecele galeriei dar nu puteau vedea altceva decât lumina torțelor în pădure!
Pentru jucătorii și suporterii prezenți în acea seară la Mediaș, dar și pentru mulți dintre cei care doar au auzit vorbindu-se despre acea seară, amintirea meciului a rămas un punct de referință în povestea pe care o ducem mai departe. ”U” poate încă să stârnească reacții și emoții, trebuie doar să cautăm înăuntrul nostru resortul care ne-a dus într-o seară, pe un deal, într-o pădure... Departe de casă, dar aproape de ”U”!