Remarc eleganța vestimentară desăvârșită a antrenorului George Ogăraru, interfața unei firi introvertite și extrem de civilizate în raport cu toți cei din jur. O floare rară într-un peisaj autohton în care reperele căutate sunt circul lui Șumudică sau Miriuță, delirul lui Chirilă sau limitele lui Mulțescu. E o încântare să-l vezi și să-l asculți pe Ogăraru în multiplele deșfășurări ale personalității sale, una clădită din material durabil și greu de găsit în zilele de acum.

Neșansa lui și a noastră este, însă, că s-a apucat de antrenorat. La ”U”. Iertată-mi fie mărturisirea de taină (v-o spun cu rugămintea să o îngropați la rădăcina unui nuc, poate o mânâncă vreun câine și scap de povara ei), ca să vezi o echipă mai debilă în exprimare ca ”U” trebuie să te întorci în timp pe vremea în care fotbalul se juca fără pregătire. Se întâlneau niște băieți și fugeau după minge, unde-i ea acolo-s și ei.

A nu se înțelege din asta că Ogăraru nu pregătește meciurile. Dimpotrivă, le pregătește și le rotește de praf se alege de ele! Doar că o face fără să țină cont absolut deloc de tipul jucătorilor pe care îi are, de calitățile și defectele lor, cerându-le să facă lucruri după o teorie de el știută și ascunsă celorlalți ochi. Fundașii noștri centrali roteau pozițiile la golul doi al Petrolului, atacanții schimbau locurile între ei, Lemnaru bătea loviturile libere, Doamne, iartă-mă că mă ia cu amețeală și leșin când încerc să-mi amintesc ce bazaconii am mai văzut pe teren în meciurile lui ”U”. Știe cineva să îmi spună dacă a înțeles în ce sistem joacă echipa?

Să nu trageți astăzi în jucători. Nu e vina lor. Sunt dați peste cap, rotiți, așezați aiurea, bulversați, frecați, torturați, schimbați. Sunt victime fără vină.

Și peste toate, peste haosul general pe care îl vezi în teren, peste prăpastia care ne desparte de speranță, peste penibilul de care ne umplem la fiecare meci, vin declarațiile de analiză ale antrenorului. Și realizezi că tu nu vei ajunge niciodată să înțelegi ceva din fotbal de vreme ce antrenorul afirmă în continuare că echipa e pe drumul cel bun și în general după pauză joacă foarte bine!

Câteodată mi se pare că modelul olandez pe care antrenorul vrea să îl impună la ”U” nu se referă la fotbal. Mai repede aș zice că-i vorba despre celebrul model olandez în care delirezi și ai halucinații, altfel nu-mi explic contextul.

Nu aș paria nici un leu în viitorul lui Ogăraru la ”U”. Și nici în viitorul lui ”U” cu Ogăraru.

Mihai Hossu

Comentarii