Până la un punct, ”U” și 1907 Străzi păreau să urmeze același destin. Cu o structură acționarială asemănătoare, în care întreaga existență a clubului depindea de un singur om- patronul- , Universitatea și CFR s-au diferențiat o vreme doar prin rezultatele de moment.
Spre deosebire de Walter, Arpi de la CFR a știut mai bine să păcălească fotbalul în beneficiul propriului buzunar. Spre deosebire de ”U”, CFR 1907 a strâns trofee, titluri și sandwich-uri, dar toate acestea s-au devedit mai târziu a nu fi altceva decât modalitatea prin care patronul și-a monetizat eficient ”dragostea” de culorile alb și vișiniu. Bietul Walter, opărit și din interior și din exterior, a încheiat pe minus scurta relație cu echipa și orașul. Și într-un caz și în celălalt, cluburile au depins exclusiv de patronii lor.
Aproape concomitent, cele două echipe au ajuns în punctul în care li s-a pus la îndoială viitorul. Ceea ce părea imposibil pentru fiecare, s-a întâmplat în ambele cazuri. Nimeni nu credea că Universitatea va ajunge vreodată la faliment și totuși, exact asta s-a întâmplat. La fel cum nimeni nu își putea imagina că CFR va mai exista după Arpi și totuși, exact asta s-a întâmplat!
De la acest moment, drumurile s-au despărțit total, cu un aparent avantaj (din nou) pentru CFR. Universitatea s-a reinventat, beneficiind de proprietatea brandului, într-o formă despre care nu știm încă dacă îi va asigura succesul, dar cu siguranță îi securizează existența. Marea schimbare este că nu mai depinde de un singur om. Astăzi, dacă de la ”U” dispar Constantea, Irimieș sau Sabău efectul în existența clubului e zero. Mai mult ca niciodată, cu toate punctele slabe reprezentate de slăbiciunile oamenilor, nimeni nu trebuie să își mai facă griji în privința viitorului. Amintiți-vă că nu cu mult timp în urmă grija dispariției lui ”U” era teama absolută și imediată a tuturor suporterilor. Ei bine, nu mai e cazul.
La CFR, lucrurile stau altfel. Arpi a plecat, în locul lui e un contabil, în spatele lui e altcineva, dar structura a rămas la fel. CFR depinde în continuare de un singur om, oricare ar fi el. Titlul cucerit ieri e numai un drog pentru generația de suporteri albaiulieni, sălăjeni sau mureșeni ce ia cu asalt stadionul de două-trei ori pe an. Cu sau fără titluri, destinul CFR-ului nu e veșnic cât timp depinde de un om. Pentru că nici oamenii nu sunt veșnici, cu atât mai puțin bunăstarea lor.
Nu cred că cineva s-a putut enerva aseară. Era atât de previzibil totul și noi atât de departe de lumea lor încât putem trimite spre Gruia valuri de compasiune.
Vouă nu vă este milă când vedeți atâția retardați emoțional că se bucură și niciunul nu poate explica de ce?

 

Comentarii