Facebook, presa mai mult sau mai puțin cretină, guestbook, toate sunt pline în aceste zile de previziuni asupra viitorului de după Walter. Am uitat să vă zic, un ziarist a stabilit deja că patronul lui ”U” pleacă la finalul sezonului și clubul intră în faliment, punând cruce la capăt de drum. Interesant cum toată lumea se înghesuie să citească viitorul și nimeni nu-și oprește atenția asupra prezentului. Motiv pentru care e plină ziua de triști într-o clipă netrăită suficient și în care soarele ar trebui să bucure, nu să pleoștească mințile.
Să luăm pe rând timpurile, în ordinea nefirească a necesităților stabilite de mulțime. Viitorul. În primul rând, subiectul ”plecării lui Walter” și a falimentului e o teamă fără traducere exactă. Adevărat, este o posibilitate, nicidecum o certitudine, că la finalul sezonului ”U” ar putea retrograda, ceea ce, după propriile vorbe ale patronului, ar genera niște probleme societății. În conștientul colectiv format în urma unor articole în care se amestecă noțiuni fără argumentație, retrogradarea este asociată cu falimentul și dispariția lui ”U”. Fals. Mai precis, posibil, dar incomplet. Nici retrogradarea și nici măcar eventualul faliment al societății nu înseamnă sfârșitul lui ”U”, din motive pe care le cunoașteți foarte bine. Brandul este al Clujului, iar presiunea unui stadion în care s-au investit zeci de milioane de euro va obliga la găsirea unor soluții rapide, așa cum s-a întâmplat chiar cu aducerea la Cluj a actualului patron.
Prezentul. După 50 de ani, ”U” a ajuns în finala Cupei. O jumătate de veac, da? La numai o săptămână după atingerea visului, am învins din nou CFR-ul. Repet, am bătut din nou hidoșenia, situație la care nici măcar nu aveam voie să visăm până de curând. Ne-am bucurat cumva? Nici poveste, ne-am trăit prezentul care trebuia să ne injecteze cu bucurie sublimă în zeci de păreri despre... viitor. Proștii proștilor, așa suntem de fiecare dată când uităm  ce avem și ce trăim în dauna unor scenarii despre care nu știm nimic. Credem ușor ce nu vedem și nu s-a întâmplat încă, dar omitem ce se petrece în fața ochilor noștri. Hilar.
Înainte să vă spun direct îndemnul lui Dabija în privința viitorului, vă amintesc că ați rămas datori prezentului. Că trec momente poate irepetabile peste voi și nu veți avea ce povesti nepoților ca să-i lipiți pe viață de ”U”. Pentru că refuzați să trăiți prezentul!
Dragă copile, eu, când eram tânăr și ”U” s-a calificat în finala Cupei după o jumătate de veac, am zis că Walter trebuie să plece. Sau să nu plece, tot aia e. Principalul e că mi-am dat cu părerera.
Mihai Hossu
P.S. Iertare tuturor celor care în noaptea de vineri spre sâmbătă au dat suflet ”Piezișei”, fie și doar cu gândul. Se pare că doar ei mai știu ce e ”U”: bucurie și viață!

 

Comentarii