Lemnaru se află acum pe marginea prăpastiei spre care îl trage, culmea, propria reușită. La nici un an distanță de noaptea magică din 24. 03, din Lemnaru a mai rămas doar un nume strigat de tribună. Tot mai încet.
Nu penaltyul ratat de atacantul lui ”U” deranjează. A mai ratat lovituri de la 11 metri, o dată chiar într-un meci pierdut de ”U” cu ASA Tg. Mureș în B, greșeală care putea costa promovarea echipei. Ce deranjează acum la Lemnaru este aerul de superioritate absolută față de tot ce e în jur, cu efecte catastrofale în evoluția sa.
Nu Lemnaru rămas fără gol mă supără astăzi. Pentru bucuriile aduse până nu demult i-aș ierta nereușite câte nu poate avea într-o viață de fotbalist. Dar refuz să văd un Lemnaru hlizindu-se cu Deac la mijlocul terenului- semn că din concentrarea lui s-a scurs și ultima picătură- un Lemnaru nesupus la schimbare și enervând pe toată lumea. Băiatul ăsta nu a fost așa.
A avut de multe ori o viață grea la ”U”. Unii l-au lăsat înafara lotului, l-au dat afară sau l-au transferat. Niciodată nu a făcut atmosferă, nu s-a certat cu nimeni, s-a pregătit conștiincios și când a avut ocazia să joace, a făcut-o. Din ce în ce mai bine, până când aproape a ajuns golgheterul României. Apoi a căzut. Nereușitele profesionale au venit însoțite de o schimbare în atitudinea lui, devenise vedeta echipei. Neînvățat cu acest rol, nu i-a știut face față.
Astăzi, Lemnaru e părăsit de aproape toată lumea. Puținii prieteni rămași (niciunul printre coechipieri) mai pot face prea puține pentru el. Lemnaru a ajuns într-un punct din care e obligat să se întoarcă pentru a putea merge mai departe.
Nu golul îi lipsește acum cel mai mult. Fără să își caute în el atitudinea care i-a adus succesul, Lemnaru e doar un trecut fără prezent și viitor.
Mai sper în regăsirea lui.

 

Comentarii