Universitatea Cluj a promovat din liga a IV-a încă înaintea primului meci. Nu cred că cineva se îndoieşte de asta. E o diferenţă atât de mare de valoare, condiţii şi obiective între „U” şi toate celelalte echipe încât orice comparaţie pare deplasată. Simt, câteodată, un sentiment de jenă şi culpabilitate privind meciuri în care adversarul trimite în teren jucători aflaţi acolo doar din plăcere, veniţi poate la stadion direct de la serviciu sau, oricum, fără vreo pregătire a meciului în antrenamente. E atât de mult voluntariat la acest nivel încât până şi un echipament „replica” pare desprins din altă lume. În oglindă, jucătorii Universităţii beneficiază de  ciclu săptămânal de pregătire în condiţii de lux, masă, cazare, suporteri la meciuri etc.

Încerc să vă spun că traversăm un an în care fotbalul ar trebui să fie doar tabloul secundar al vieţii. Momentan nu există o competiţie reală între „U” şi celelalte echipe, deci motivul de sărbătoare îl căutăm existenţă, nicidecum în scor. Respect munca fiecăruia, dar simt că „U” e încă foarte departe de măreţia lui. Ne aşteaptă un drum lung şi aş vrea să dăm fiecărui pas importanţă în raport cu greutatea lui. Îndemn la echilibru şi decenţă: când invingem Mintiul Gherlii, Gilăul sau Şcoala de Fotbal unde portarul e portar vineri şi atacant miercuri, se cuvine să ne păstrăm măsura în vorbe.

Suporterii par a fi înţeles instinctiv momentul. Vin, cântă, apreciază pasiunea din teren. Nu o fac pentru rezultate. Îndemn clubul să mai reducă din nivelul satisfacţiei profesionale care răzbate din declaraţii pentru că n-am crescut nici la „organizare”, nici la „intervenţie”. Iar, dacă, totuşi, am făcut-o, nu contează! Suntem, ca echipă, din alt film. Să păstreze respectul faţă de cei cărora le-am abătut de la firesc existenţa prin prezenţa noastră în Liga a IV-a şi să îşi dozeze mândria superiorităţii pentru anii în care competiţia chiar va exista. Şi să-şi mai dezlipească limba mieroasă de pe „Peluza Şepcile Roşii”, băieţii ăia sunt şi vor fi acolo indiferent că echipa bate cu 8-0 sau pierde cu acelaşi scor. Ce-i lipseşte clubului acum sunt spectatorii, pe ei trebuie să-i aducă la stadion. Părerea mea- văzând aceleaşi mesaje unidirecţionale, sărăcia diversităţii şi autocontemplarea „rezultatelor” ce vin dispre club- este că „U” îşi risipeşte capitalul de atenţie pe care trebuia să-l aducă noul început. Având de partea sa atitudinea binevoitoare a presei, sprijinul necondiţionat al suporterilor şi lipsa energiilor negative atât de prezente până acum, „U” bate pasul pe loc în tentativa declarată de penetrare spre inima comunităţii locale. Iar asta nu e bine deloc în perspectiva anunţatei campanii de implicare financiară a susţinătorilor.

În concluzie, haideţi să vorbim mai puţin despre fotbal în anul acesta. Dar să facem mai mult pentru a răspândi sămânţa iubirii alb-negre peste tot Clujul!

 

Mihai Hossu

Comentarii