M-am trezit înconjurat de resemnare. La împlinirea anului de când ne-am pus pe băut după noaptea magică din Gruia, s-au schimbat atât de multe încât cu greu mai ating cu marginea gândului acea stare care ne-a făcut fericiți și convinși că putem muta munții. Astăzi, aproape nimic nu mai e la fel și ”U” privește amar cum oștenii săi stau căzuți cu capul de masă, doborâți, nu de dușmani, ci de propria resemnare. Când nu mai crede în puterea lui, omul e învins.
Antrenorilor, m-am săturat de motivele eșecului. Nu mai trebuie să-mi spuneți voi acum că lotul e stors de valoare și s-a pierdut iarna pe mălul mării într-o vacanță plătită când alții se antrenau. Știu asta. Am știut-o după primul meci al diafanului Ogăraru. E un lucru atât de evident încât repetările voastre de oameni întâlniți cu revelația au darul de a enerva. Așteptarea mea și a altora de la voi este de a găsi în gloabă suflet de armăsar, de a-l face pe Skvorc (dau un exemplu la întâmplare, e valabil pentru oricine din lot) să joace peste cât îi permite valoarea lui. Nu o să-l învățați noțiunile tactice într-o săptămână, dar puteți într-o singură zi să-l faceți să creadă că e centrul universului și credința lui în el îi va eclipsa valoarea.
Istoria nu a reținut niciunul din milioanele de oameni care s-au gândit să zboare și au constatat, rațional, că zborul este peste puterea omului. Că nu-i e dat omului să zboare. Milioane de oameni s-au uitat la păsări cum dau din aripi, și-au dorit să o facă și ei, dar s-au resemnat în realitate. Până când, într-o zi, omul a zburat. Și apoi au făcut-o toți, depășind bariera. Voi, antrenorilor, ce îmi spuneți azi? Că jucătorii lui ”U” nu pot să zboare? Adevărat. Dar nu valoarea lor, ci resemnarea voastră îi va ține pe pământ.
Frați suporteri, deocamdată nu matematica ne duce în B și ne pierde semifinala de Cupă, ci resemnarea noastră. Nu trebuie să credem în minuni, trebuie să le provocăm! Revoltați-vă împotriva tuturor dacă vreți, dar arătați că încă n-ați murit și veniți lângă ”U” cât mai mulți. Niciunul dintre noi nu am trăit ce am putea trăi peste o săptămână, haideți să înviem și noi din contemplarea dezastrului, deocamdată acesta doar ne-a rânjit, încă nu e peste noi.
Luați-vă părinții de mână, plezniți-l pe ăla de lângă voi care spune că până când nu joacă echipa el nu mai vine la stadion, îmbrăcați-vă copiii în alb și negru și strângeți-vă lângă ”U”, dar nu vă resemnați!
24. 03. 2015- Am băut destul. Treziți-vă din resemnare!

Mihai Hossu

Comentarii