Exact în urmă cu șapte ani, în 29 ianuarie 2009, avea loc la Cluj cea mai numeroasă acțiune colectivă a suporterilor lui ”U”. Cunoscută ulterior sub numele de ”Marș pentru o idee”, ieșirea suporterilor pe străzile orașului în iarna anului 2009 avea să reprezinte o demonstrație pașnică de implicare și atașament care a surprins opinia publică prin numărul mare de participanți. Peste 5 000 de oameni s-au adunat atunci în centrul Clujului și au mărșăluit pentru a atrage atenția că ”U” e iubită și nimeni nu e dispus să accepte dispariția echipei. Avea să fie cântecul de lebădă al unității suporterilor lui ”U”, dar amploarea marșului a atras atenția suficient de mult încât cererile grupului să fie luate în seamă.
Celula de criză
În decembrie 2008 renunțarea societății Oncos la pachetul majoritar de acțiuni deținut la ”U” și începerea demolării stadionului Ion Moina au stârnit panică în rândul suporterilor. Se vehicula tot mai des ideea unor proteste la Primărie și Consiliul Județean, acțiuni anarhice venite din disperare. Apoi, după mai multe întâlniri la hotelul Sport, la care au participat zeci de suporteri, s-a cristalizat ideea unui miting cu participare cât mai numeroasă. S-a format o celulă de criză alcătuită din 6-7 suporteri și întâlnirile s-au mutat în barul lui Ceanu, unde s-au fixat și principalele cerințe: investitor și stadion!
S-au tipărit afișe și fluturași iar brigăzile și-au intrat în rol împânzind noapte de noapte orașul cu afișe lipite pe stâlpi. Fetele împărțeau ziua fluturași (textul a fost scris de istoricul Gheorghe Bodea) în față la ”Sora”, băieții lipeau noaptea afișe, totul pe bază de voluntariat. Cea mai grea misiune a fost însă obținerea aprobării pentru miting de la primărie.


”Am avut multe întâlniri la primărie și de fiecare dată ni s-a sugerat să renunțăm la idee, considerându-se că o astfel de acțiune este periculoasă și poate scăpa de sub control. Am spus că ne sumăm răspunderea, am semnat pentru asta, dar nu a contat nici măcar că printre cei care și-au asumat responsabilitatea era și Călin Mișan. Ni s-a spus că nu putem primi aprobare de miting, dar am rămas pe poziții: am răspuns că vom ține mitingul indiferent că avem sau nu aprobare. A doua zi am primit-o”
O.B.- suporter organizator al mitingului.


29 ianuarie 2009, ora 16
În după amiaza zilei de joi, 29 ianuarie 2009, într-o perioadă când facebook-ul  încă nu era inventat și participarea la evenimente se făcea cu inima, nu cu invitații, peste 5 000 suporteri s-au strâns pe Eroilor. Printre ei, copii, bătrâni, foste glorii ale Universității, sportivi de la diferite ramuri ale clubului. S-a pornit în marș spre Prefectură, Consiliul Județean, Primărie. S-a cântat pe o singură voce și s-au cerut puține, așa cum se stabilise: investitor și stadion!


Îmi amintesc bine acel moment . M-a marcat foarte mult . Eram un tânăr presedinte de CJ .
Într-o țara în care consensul se obține foarte greu, spiritul "U Cluj " a reusit să-l aducă la Cluj . Consensul pe un proiect atât de important, ClujArena. Un obiectiv promis de 20 de ani și nerealizat de clasa politică. Acum totul pare normal, însă atunci lucrurile erau extrem de complicate.
Așa se explica și acel miting.

Alin Tișe- președinte Consiliul Județean Cluj 2008- 2012

 

Prețul victoriei

Mitingul s-a desfășurat fără nici un incident în pofida numărului mare de participanți și a frustrărilor care determinaseră lumea să iasă în stradă. Ecourile aveau însă să răzbată multă vreme, de la reflectarea obiectivă a marșului în presă (într-o perioadă în care mass-media erau fascinate de apariția civilizației de Gruia) până la rezolvarea necesităților revendicate de grup. Din păcate pentru suporteri, victoria din 29 ianuarie 2009, când au reușit să demonstreze că formează un grup important numeric și bine sudat, ale cărui frământări pot deveni periculoase pentru cei împotriva cărora se îndreaptă, avea să fie plătită scump. În scurt timp, grupul avea să se dividă cu rezultate vizibile și astăzi: stadion gol, suporteri ignorați de toată lumea.
Poate nu e prea târziu pentru a vedea că ceea ce ne unește e mult mai important decât ceea ce ne desparte. Sau, dacă e prea târziu, măcar să ne amintim cu plăcere că am fost odată suporterii lui ”U”!

Mihai Hossu

foto 1- imagine din timpul mitingului.

foto 2- fluturaș împărțit pe stradă pentru mobilizarea suporterilor

Comentarii