Salut victoria Universității, un 2-0 cu Pandurii Târgu-Jiu mult mai important decât o spune diferența de pe tabelă. Pe de o parte ne arată și o altă față a antrenorului Ogăraru- una capabilă să organizeze jocul echipei-, iar pe de altă parte injectează cu moral și puncte o echipă aflată în suferință la acest capitol de etape bune. Singura noastră constantă de-a lungul campionatului, ineficacitatea atacanților, a rămas virgină și după etapa cu numărul 10, bijuteria lui Kovacs de la golul doi punând oarecum în umbră îngrijorarea privind masturbarea vârfurilor în fața mingii. Băieți buni atacanții noștri, ei plimbă mingea în timp ce alții o lovesc.
Că veni vorba de Kovacs (urmăriți cu câtă abilitate șireată apare între linii la finalizare), deschid o discuție prea puțin promovată: unde sunt copiii Clujului? Unde sunt Kovacs, Calcan, Dulap, Ursu, Cucui, Takacs, crescuți de ”U” și abandonați în cel mai bun caz prin cotloanele vestiarului, dacă nu la alte echipe din B sau C? De ce, din bunuri de tezaur pentru ”U”, au devenit anexe ale fotbalului? Sigur, e și vina lor într-o oarecare măsură dar, cunoscând aproape toate cazurile în particular, pot afirma cu  marjă mică de eroare că irosirea  s-a consumat și din cauza clubului. ”U” nu a știut să protejeze și să promoveze propriile talente, lăsându-le în voia destinului în timp ce ochii săi stau îndreptați spre dvd-urile cu genii nedescoperite ale fotbalului. Știați că ”U” plătește generos jucători pe care încă nu i-am văzut, ascunși ochiului de convocări la naționale pierdute pe harta lumii sau opriți la graniță în așteptarea vizei, în timp ce foștii noștri juniori se irosesc împrumutați în negura diviziilor inferioare? Explicația pentru tribunele tot mai goale ale stadionului stă și în această dezrădăcinare a lui ”U”, spiritul nu dăinuie doar prin culorile alb-negre!
Suficiente dojeni după un meci al bucuriei. Mi-am vândut tăcerea pentru trei puncte cu Pandurii, rândurile de mai sus le-am primit pe post de rest la nota totală de plată a serii.
Mihai Hossu
 

Comentarii