A fost un an ciudat, început în prăpastie. După 11 etape Universitatea avea patru puncte şi de doi bani speranţe. După alte 22 de meciuri echipa era sigură că rămâne în prima ligă şi îşi permitea un meci, ultimul din campionat, în care să îşi savureze bucuria succesului. Nu salvarea efectivă de la retrogradare şi îndeplinirea obiectivului dau farmecul anului competiţional încheiat în meciul cu Pandurii. Farmecul stă exact în drumul parcurs până la ultima etapă.
Pot astăzi să mă gândesc doar la lucrurile bune, de cele rele avem vreme de mâine încolo. După venirea lui Teja, „U” a învins la Cluj tot ce trebuia să învingă. N-a făcut nimănui concesii pentru că i-a ars mereu la fund focul B-ului ce a rânjit  până la Braşov, când şi-a închis definitiv gura ştirbă. Furaţi câteodată şi mai rar ajutaţi, fotbaliştii Universităţii, fără o valoare individuală ieşită din comun, au luptat în fiecare meci cu ardoarea caracterului. Bravo lor, am fost mândri de ei! Felicitari şi antrenorului, al cărui merit e incontestabil şi greu de cuantificat în procente din totalul meritelor.
Apoi, a fost anul în care ne-am pişat pe CFR. La ei acasă,deşi asta e o noţiune  abstractă în Gruia pentru că oraşul  nu a fost niciodată casa lor. L-au cumpărat o vreme, dar, când banii  s-au dus, a picat şi ceaţa din ochii clujenilor. Mulţumim celor care în 24.03.2014 au fost pe teren în Gruia şi ne-au adus bucuria în suflete. Mi-a crescut inima şi-a vrut să-mi spargă pieptul văzând tricourile în dungi albe şi negre cum colorează noaptea. Aţi fost bărbaţi şi încă bem pentru asta!
Un gând bun şi pentru Vlad Munteanu. Doar astăzi. Până la urmă trebuie apreciată schimbarea de imagine adusă de Vlad Munteanu prin discursul civilizat şi coerent, departe de mahalagismele AMP-iste sau lăbărelile din frazele dictatorului şi a sinistrei sale coafuri. Şi pentru că am amintit de imaginea spălată a clubului să trimitem laudele acolo unde trebuie, la Alin Şutea.
Pentru că e zi de sărbătoare şi nu de bocete la căpătâiul mortului, îmi permit să nu recit  după nume întreg pomelnicul de mulţumiri. Se ştie fiecare în parte şi să afle acum că anul lor de muncă nu a fost în zadar! E ziua în care noi, suporterii Universităţii Cluj, suntem obligaţi să spunem:
Mulţumim, „U” Cluj, pentru toate momentele trăite în acest an lângă tine!
Mihai Hossu
 

Comentarii