Concluzia fiind deja pusă în titlu, mă întorc pe firul evenimentelor către argumentele ce au generat-o, făcând însă câteva precizări necesare încă de la început. Sunt multe luni de când încerc să înţeleg ce se întâmplă la „U”, discutând zilnic cu oameni implicaţi, ascultând argumente pro sau contra, verificându-le mai apoi corespondenţa în fapte, punând cap la cap evenimente aparent fără legătură, totul într-un puzzle făcut sub masă. La vedere sunt prea puţine. Concluzia îmi aparţine şi mi-o asum, cu precizarea că fiind vorba de Walter, un om imprevizibil prin definiţie, ce e valabil astăzi se poate schimba categoric mâine. Şi acum piesele jocului:
De unde vin banii?
Pentru prima dată în istorie, Universitatea aproape că se gospodăreşte singură. Drepturile tv, coroborate cu contracte decente pentru jucători, asigură un echilibru relativ între venituri şi cheltuieli, prima categorie fiind completată cu marketing, tiketing şi contracte de publicitate. Cel mai important, cu Romprest, încheiat în această iarnă, aduce clubului peste 300 000 euro până în vară. Chiar şi aşa, în toamna anului trecut, Walter a mai făcut o creditare firmei în valoare de aproximativ 70 000 de euro.
Pe ce se duc banii?
Pe lângă cheltuielile curente, „U” trebuie să mai plătească în jur de 800 000 de euro pe an conform graficului din planul de reorganizare. Plăţile se fac trimestrial, până acum neexistând probleme în respectarea planului. Orice abatere ar avea ca şi consecinţă posibilă, falimentul.
Cine conduce clubul?
Aparent, Vlad Munteanu. Libertatea lui e însă a unui câine în lesă. Chiar dacă şi-a pus amprenta pe multe din chestiunile sportive ale clubului, dând dovadă chiar de exces de zel în unele momente, independenţa lui merge până la rapoartele săptămânale pe care le prezintă patronului. În plus, semnătura trebuie dublată de cea a adminstratorului judiciar Marieta Anastasescu. Mărginean, chiar dacă pentru moment poate fi considerat cantitate neglijabilă în plan decizional, lucrează în stilul caracteristic, lovind cu manta într-o bilă ca să ajungă la alta. Deocamdată pune discret capcane pentru Munteanu, nu a ieşit încă la vânătoare pe faţă.
Marca „U” Cluj
Aici, lucrurile sunt ceva mai complicate. Se ştie că marca aparţine Consiliului local, clubul beneficiind însă de nişte prevederi contractuale care îi permit folosirea exclusivă pe timp nelimitat. Chiar dacă printr-un PR foarte bun clubul a comunicat în urmă cu puţin timp că este dispus să renunţe la contractul în cauză, returnând marca, realitate are câteva nunaţe interesante. Cronologic, cererea a fost făcută de Consiliul local, iar răspunsul favorabil a venit din partea A&A Consultants IPURL, prin administratorul judiciar Marieta Anastasescu. În paralel, Florian Walter, printr-un birou de avocatură din Bucureşti, nu a renunţat la iniţiativa de a înregistra la OSIM  altă marcă „U”. Astfel, în luna octombrie 2013, clubul, prin avocatul lui Walter, a făcut o contestaţie la respingerea de către OSIM a dosarului de înregistrarea a mărcii. Interesant este că Marieta Anastasescu nu şi-a însuşit acţiunea clubului, recomandând ca acea contesaţie să fie respinsă!
Unde este Walter şi ce vrea de la „U”?
Walter nu este în Cluj. Nici afacerile lui nu sunt aici. Universitatea, da. Iubirea la distanţă nu există. Toţi cei din club susţin că vor urma vremuri bune pentru „U” dacă se reuşeşte salvarea de la retrogradare. Se vorbeşte chiar despre ieşirea din reorganizare, dar, în lipsa argumentelor sau a acţiunilor concrete, e greu sa faci diferenţa între ficţiune şi realitate în acest caz. Rămâne cert doar optimismul angajaţilor.
Mai degrabă, pentru a putea interpreta corect viitorul, ar trebui lămurit ce îl leagă pe Walter de „U”? Grupul suspicioşilor invocă dosarul DIICOT în care Walter este cercetat în cazul transferurilor la Ploieşti. Mi-e greu însă să-mi imaginez o scenă redusă la esenţa ei: „măi, nea Walter, tu ţine Universitatea Cluj şi noi îţi ţinem dosarul”.
Personal, intuiesc următoarea situaţie: nu putem vorbi despre o dragoste între „U” şi Walter. Nu a fost înainte, cu atât mai puţin e acum. Reţineţi că, oricât de mult vreţi să credeţi că Walter iubeşte această echipă, el nu e lângă ea niciodată. E părăsită în Cluj! Pe deasupra, deşi nu cred nici în varianta şantajului DIICOT, intuiesc o imposibilă despărţire pe motiv de frică. Ceva, poate chiar legea care îl împiedică să-şi ia măsuri de siguranţă sută la sută că următorul patron al clubului nu se va îndrepta împotriva lui pentru recuperarea unui prejudiciu, îl determină pe Walter să rămână la „U” fără să fie lângă „U”!
Şi atunci, să nuanţăm puţin concluzia din titlu! „U” are un viitor doar pe termen foarte scurt. Salvată de la retrogradare, Universitatea poate produce suficienţi bani încât să-şi justifice existenţa în faţa patronului şi tribunalului comercial. În păienjenişul organizatoric de la „U”, în care atribuţiile angajaţilor şi ierarhia nu sunt bine definite şi delimitate, rămânerea în liga 1 ar mai asigura existenţa din inerţie pentru cel puţin un an. Retrogradarea înseamnă două lovituri şi o singură soluţie: pe lângă cheltuielile curente, obligativitatea respectării graficului de plăţi, adică 800 000 de euro anual, ar face imposibilă bugetarea clubului pentru sezonul viitor fără o infuzie de capital. În acest caz, falimentul nu mai este o opţiune, devine obligativitate! 
Din păcate, nu cunosc pe cineva în Cluj dispus astăzi să-şi asume implicarea la „U” alături de Walter. Oraşul i-a închis uşa în nas de multă vreme. Suporterii l-au uitat în euforia rezultatelor echipei, dar îşi vor aminti de el la greu şi îl vor contesta cu ură. 
Mă scuzaţi, dar nu văd un viitor la „U”. Văd însă şi simt un prezent extrem de palpitant, frumos până la desăvârşire datorită echipei din teren şi a suporterilor ce au făcut sărbătoare dintr-o dată banală, 24.03.2014! Rugaţi-vă şi cântaţi pentru încă 9 puncte ce prelungesc prezentul.
Mihai Hossu

 

Comentarii