Nu jumătatea de pumn pe care a încasat-o Lucian Rusu pe stadion e problema peluzei lui ”U”. Nici frăția despre care fiecare se simte acum dator să aibă o părere, fără a o asculta pe a celuilalt. Problema, fraierilor, este că prin aceste puseuri de personalitate exprimate pe facebook sau în comentarii anononime la articole de câcat, uitați complet de ”U” ca să vă preamăriți de fapt pe voi.
E zi de meci. Universitatea întâlnește Dinamo. Acum câțiva ani orașul fierbea în alb și negru de la primele ore ale zilei atunci când juca ”U”. Nu erați mai mulți, dar erați împreună. Ieșeau babele pe la ferestre și copiii lăsau țâța din gură ca să zică ”uite, mamă, trec U-iștii!” și răsuna peste tot în cartiere doar ”Haide U” în drumul vostru spre stadion. Aveați un singur gând, să fiți lângă ”U”! Astăzi,  pe la puține terase se mai aud cântecele voastre în ziua meciului. Sunt câteva brigăzi care încearcă să mai păstreze mândria și forța grupului, în rest.... Curgem toți spre stadion furișându-ne ca motanii, dă, Doamne, să nu ne întâlnim cu cineva că întoarcem privirea. Ăla-i vândut, ăla are un interes, ăla mi-o dat ignore pe facebook... La fel de mulți ca acum o vreme, dar singuri. Noroc cu tricoul sau fularul, altfel n-ar știi nimeni că mergem la meci.
E meci, în alte vremuri. Joacă ”U” cu Dinamo. Sau cu oricine. Elevu încasează un picior în spate. Limba-i zboară peste scaune, dar peste cinci minute e acolo, în fața voastră și dă tonul la ”Cu echipa noastră dragă”. E încă roșu de la șoc și poate ar plânge, dar poate? El, numai el poate da tonul la asta și nimeni nu concepe să nu îl audă. Oho, câte probleme mai erau și pe atunci, dar nu le aflau oamenii din ziare sau de pe facebook. Pentru că exista un grup fără breșe în care se respira doar între cântece. ”U” era unicul lucru care conta, iar bucuria întâlnirii nu putea fi umbrită de altceva.
Ifose de domnișoare, păreri on-line despre nocivitatea înfrățirilor,  impunerea propriei voințe fără să țineți cont de drumul grupului. Toate astea v-au golit sufletele și au făcut prăpastie între voi. Ați ajuns să aveți fiecare un ”U” cu care vă mândriți, fără să realizați că ”U” e unul singur și singura voastră obligație este să fiți lângă el. Să vă aduc aminte că ”U” înseamnă în primul rând bucurie?
 Mi-e lehamite de câte false probleme puteți inventa când peluza înseamnă, de fapt, renunțarea la propria voință și acceptarea valului colectiv de energie. Iarăși uitați de ”U” și vă aplaudați singuri ca după o ”Galata” leșinată.
Respect celor care muncesc la coregrafii, vopsesc steaguri și beau împreună.
Mihai Hossu
 

Comentarii