Asist cu întristrare la interpretarea pe care foarte mulţi suporteri o dau înfrângerii din partida cu Viitorul Constanţa. Plecând razna cu boii gândirii prin mlaştina discernământului, sunt la această oră suficient de mulţi adepţi ai informaţiei fără sursă conforma căreia Universitatea a pierdut în faţa Viitorului pentru a se impune joi, cu Steaua. Păcatul unui astfel de raţionament afectează la nivel de conştiinţă colectivă tot farmecul unei relaţii de durată suporter-echipă, în care tocmai încrederea este liantul longevităţii.
Trist este că teoria non-combatului din meciul cu Viitorul este alimentată chiar din interiorul grupului de suporteri ce se pretind clarvăzători cu duhul rezultatelor. Că nici mama deşteptilor n-ar putea aranja un meci cu finalitate în ultimul minut de joc aproape că nu mai contează, principalul e că ochiul format al suporterului parior a intuit varianta: pierdem cu Hagi, câştigăm cu Reghe! Nu am pretenţia că Universitatea este cea mai curată echipă a campionatului, dar ştiu sigur că derapajele ei nu fac parte dintr-o regie generală privind circuitul punctelor. Refuz să cred, şi pentru asta am argumente în buzunar, că la „U” amărăciunea înfrângerilor sau bucuria victoriilor sunt stabilite în birou şi nu obţinute pe teren.
Este, până la urmă, o desconsiderare a jucătorilor şi antrenorilor de a căror muncă ar trebui să fim mândri. În ultimele 20 de etape am învins pe mulţi şi am pierdut cu puţini pentru că „U” a arătat pe teren ca o echipă de fotbal şi nu ca o extensie a buzunarului unui patron. Munca lor, în care intră şi meciul cu Viitorul, a făcut ca astăzi Universitatea să fie la un pas de îndeplinirea obiectivului. Bucuraţi-vă de rezultatele ei, arătaţi recunoştinţa voastră celor ce v-au adus trăirile într-un campionat sterp şi lăsaţi scenariile de pariuri în seama echipelor fără suporteri.
Când ajungi să crezi că echipa ta pierde sau câştigă fără luptă, sufletul tău de suporter e mort! Ajungi un zombi al tribunelor sau al televizorului, în totală contradicţie cu „U”.
Iar „U” înseamnă viaţă!
Mihai Hossu
 

Comentarii